Încheiat: Toamna prin Muscelul (neo)românesc

Imediat ajunși la Muscel, „descălecăm” într-una din piețele publice ale orașului și purcedem într-un „tur de recunoaștere” al principalelor obiective din zona centrală, tocmai bun ca introducere în tematica turului.

Promenada ne poartă pe Bulevardul Pardon, pe lângă Grădina Publică Merci, prin Piața Regală, și pe lângă fațadele frumos decorate ale unor monumente precum palatul administrativ sau vechea primărie. Punctul terminus al acestei promenade de „esențial Muscel” este Vila Ștefan Golescu și ospățul care ne așteaptă acolo, astfel că mișcarea de circa 60-90 de minute ne va prinde bine la apetit.

Din toată pleiada de vile și reședințe ale vechilor elite românești pe care Muscelul o păstrează, una dintre cele mai remarcabile este Vila (Ștefan) Golescu, un monument istoric în stil național românesc care face cinste ideii de „restaurare”, fiind un exemplu de bună practică în acest sens.

Înconjurată fiind de un parc dendrologic cu specii rare, vila este centrul de greutate al unui mic domeniu aflat momentan în grija , sub patronajul căreia s-au realizat și remarcabilele lucrări recente de restaurare. Nu numai arhitectura ne va încânta, ci cu siguranță și prânzul „local”, pregătit „în comunitate”.

Lăsăm în urmă Vila Golescu (și domeniul său) și plecăm în căutarea deținătorului titlului de „cea mai veche casă” din Muscel, pe care o descoperim la finalul reprizei nr. 2 a turului nostru pietonal. Noul val de promenadă ghidată ne poartă pe străzi mai lăturalnice ale zonei centrale, unde ne vom intersecta cu tot soiul de case frumoase, care mai de care mai „românești”, mai „muscelene”, sau mai „originale” (a se citi „eclectice”).

Odată descoperită „cea mai veche casă” din oraș, constatăm că ea găzduiește momentan un muzeu, anume secția de etnografie și artă populară a muzeului municipal – astfel că nu ne mulțumim doar cu exteriorul (care ni se arată într-un stil pre-modern, „ante-neoromânesc”, căruia să-i spunem poate „valah”, „fanariot” sau „levantin”?), ci vizităm și interiorul! 

Întoarcere la București? Încă nu, pentru că Muscelul ar mai avea câteva „comori arhitecturale” (mai mari sau mai mici) care ne-ar încânta privirile de iubitori și consumatori de „frumos”, astfel că luăm din nou străduțele la pas și finalizăm escapada noastră musceleană de o zi printr-o a treia repriză de tur pietonal ghidat, iar „vânătoarea” noastră de arcade, prispe, geamlâcuri, stâlpi sculptați, ancadramente sau foișoare poate lua sfârșit la apusul soarelui!