Încheiat: Culele Olteniei

Imediat ce „trecem Oltul” la Râmnicu Vâlcea, pătrunzând astfel (tehnic vorbind) în regiunea istorică ce ne interesează din punct de vedere tematic, anume Oltenia, dăm startul „turului de cule” printr-o oprire strategică, didactică: Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, unde avem ocazia de a vedea o culă „în habitatul ei”. Este vorba despre Cula Bujorenilor, care „locuiește” în acest muzeu al satului alături de construcțiile lângă care ar fi fost ea reperată în vechime, în perioadele de utilizare din secolele XVIII și XIX: case țărănești, han, școală, biserică.

Poposim pe tărâmul trovanților și experimentăm un „Oltenia brunch”. Adică o masă câmpenească cu bucate autentic oltenești, organizată cu ajutorul prietenilor de la My Secret Romania.

Vizităm Cula Greceanu, Cula Duca şi Casa Memorială I. G. Duca.

După prânz, poftim cultură! Cula Greceanu („cula veche”) este „decanul de vârstă” al „familiei culelor”, cu o atestare a construcției originale în jurul anului 1550, și o „carieră” ce marchează un număr de circa 4-5 faze constructive, plus 2 restaurări generale. Pe de altă parte, Cula Duca (datată 1812) este martorul atașamentului față de zona Hurez a marelului om politic liberal I. Ghe. Duca, altfel bucureștean de origine, cel care va cumpăra „cula nouă din Măldărești” în anul 1910 și își va construi, lângă aceasta, o locuință în stil rustic – actualmente casa memorială I. G. Duca. Lângă cule: o veche biserică de zid, ctitorie a Măldăreștilor. Evident, culele își vor fi schimbat proprietarii, și de aceea poartă acum numele de „Greceanu” respectiv „Duca”, însă „creatorii” (ctitorii) lor tot Măldăreștii au fost. Impresionant patrimoniu, am putea spune, pentru o simplă familie boierească locală!

La finalul unei zile lungi și pline, înnoptăm pe malul Jiului, în „orașul lui Brâncuși”. Pentru cei al căror somn „întârzie”, străzile vechiului târg pot oferi satisfacții vizual-stilistice consistente: ansamblul sculptural „Constantin Brâncuși”, case boierești, edificii publice, o culă sau două, și mult-mult neoromânesc.

Dacă ar fi să facem un logo cu titlul „culă”, el ar urmări cel mai probabil imaginea de fațadă a Culei Cornoiu din Curtișoara. Puritatea și simplitatea formei sale fac din cula Cornoiu un veritabil icon pentru familia culelor. Din fericire, cula este bine păstrată, recent restaurată, și atent întreținută de către actualii proprietari, descendenți ai proprietarilor de drept de dinainte de grozăviile naționalizărilor postbelice. Cula este însă doar un ingredient. Pe lângă el, mai avem vreo două conace, câteva biserici, câteva case țărănești, și nu în ultimul rând un prânz, pregătit în comunitate și servit de către chiar proprietarii Culei Cornoiu. Riscăm să nu mai plecăm de la Curtișoara…

Topografia din jurul Drăgășanilor amintește parcă de peisajele Toscanei…Profitând de condițiile prielnice, pe dealurile ce străjuiesc vechiul târg de pe Olt s-a dezvoltat o adevărată salbă de crame. Panoramele sunt impresionante, iar acestea pot fi savurate cu un pahar de vin, nu? Anul acesta, pentru experiența vizuală și bahică de la Drăgășani am ales Crama Avincis, unde ne bucurăm să întâlnim, printre altele, chiar și un exemplu remarcabil de arhitectură contemporană! Este vorba despre noua clădire a cramei, a cărei volumetrie se inserează abil și sensibil în peisaj, pe lângă o mai veche vilă neoromânească: Vila Dobrușa.