Încheiat: Oltenia Belle Epoque

Proaspăt ajunși în Bănie, intrăm direct în nucleul tematic al turului, printr-un prânz timpuriu într-o casă boierească „à la française”. Nu, nucleul tematic al turului nu este gastronomia, ci arhitectura rezidențială „Belle Époque”! Dar se întâmplă ca, în ultimii ani, numeroase case boierești din Craiova să fi fost restaurate și transformate în restaurante. Deci: o asociere de bun augur între patrimoniu și apetit. Bon appétit!

Sursă foto: Monumentalist

Suntem în cea de-a doua jumătate a toamnei, iar coroanele arborilor au devenit foarte fotogenice, exhibând o stilistică multicoloră…îi putem spune „eclectică”. Astfel, ne este dificil să ignorăm existența, în Craiova, a unuia dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri din țară și din Europa – un parc în stil romantic, cu alei „ondulate” și teren ușor accidentat, în care arborii ascund diverse pavilioane, un lac, un pârâu, un castel, un pod suspendat, o vilă, un chioșc de fanfară, etc. Este Parcul Romanescu, monument istoric și el – chiar dacă nu-i clădire! Acest parc romantic, proiectat de către arhitectul peisagist Redont (un francez, un fleac!), a fost fericitul câștigător al medaliei de aur  la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900! Nu-i puțin lucru să fii numărul 1 la Paris, nu?

Sursă foto: Monumentalist

După această „avant-première” a Craiovei, ieșim „la câmp”, „pe moșie”, căutând sursele avuției Craiovei din perioada Belle Époque. Ele încă mai supraviețuiesc, uneori timid, cum se întâmplă de exemplu pe drumul dintre Craiova și portul dunărean Calafat (centru important, în epocă, al comerțului fluvial cu grâne). Odată ajunși la Calafat, în peisajul preponderent provincial al acestui dealtfel mic port dunărean aflat vis-à-vis de Vidin, obiectivul nostru principal (palatul Marincu) este o adevărată „apariție”! Mare, impozant, și fastuos decorat (cu motive preponderent clasiciste, baroce, rococo, Art Nouveau, dar și maure!), actualul muzeu este o bijuterie a academismului francez în arhitectură (așa-numitul stil Beaux-Arts). În afară de palat, Calafatul mai păstrează dealtfel și alte indicii ale momentului său de glorie din preajma anului 1900, când comerțul cu grâne pe Dunăre era în mare vervă. Le putem oare repera?

Sursă foto: Monumentalist

Vizităm Crama Galicea Mare.

Ieșind din nou „la drumul mare”, între Craiova și Calafat, nu ne poate trece drept neobservată silueta unui turn în stil aparent toscan, asociat unei construcții în stil industrial „fin du siècle”. Este clădirea cramei lui George Valentin Bibescu (sau, poate, Bibesco?) de la Galicea Mare. O construcție eclectică interesantă…O cercetăm! 

Sursă foto: Monumentalist

Soarele a apus, culorile toamnei s-au stins…Ziua s-a terminat…Obosiți probabil, ne retragem la un hotel aflat în „plină zonă boierească”, în compania unor vecini „eclectici”.

Parcurgem zona centrală a orașului și vizităm (la interior) Palatul Administrativ (actuala prefectură a județului), Palatul Băncii Comerțului (actuala primărie a orașului) și Palatul Mihail (actual Muzeu de Artă). 

Centrul de greutate al turului este (fără doar și poate) zona centrală a Craiovei, căreia îi dedicăm prima jumătate a zilei de duminică. Turul pietonal ne poartă pe unele dintre cele mai frumoase străzi ale orașului, unde ne putem bucura de o serie de fațade și de volume plăcute ochiului iubitor de frumos. Uneori, accedem însă și în spatele scenei, „dincolo de fațade”, în spatele ușilor…vizitând interioarele unora dintre cele mai frumoase monumente ale orașului, cum ar fi Palatul Administrativ (prefectura), Palatul Băncii Comerțului (primăria), sau Palatul Mihail (Muzeul de Artă). Acum, vedem că Bănia nu este doar „franțuzită”, ci și un pic neoromânească! 

Sursă foto: Monumentalist

După ce am vizitat cea mai mare „casă boierească” a orașului (reședința celui mai bogat craiovean din epocă: Constantin Mihail), finalul turului pietonal ne aduce chiar în fața reședinței celui care s-a remarcat, de fapt, ca principal „personaj” istoric al turului nostru: Nicolae Romanescu. El este primarul în mandatul căruia Craiova se îmbogățește cu multe dintre edificiile Belle Époque pe care le admirăm astăzi. În timpul său se amenajează faimosul parc ce îi poartă actualmente numele, iar în fosta lui casă funcționează acum Casa Universitarilor Craiova. Unele încăperi sunt amenajate ca muzeu, iar altele sunt săli de restaurant, astfel că putem profita și noi de spațiu în scop nu numai cultural, cât și culinar. Bon appétit, encore une fois!

Sursă foto: Monumentalist

Vinurile de Segarcea…Sună cunoscut? Dar de ce „Domeniul Coroanei”? Ei bine, vorbim despre un domeniu viti-vinicol de factură regală – unul dintre cele 12 terenuri date în administrare către Casa Regală în 1884, în vremea lui Carol I, de către Parlamentul Regatului României. Dintre cele 12 domenii, doar pe cel de la Segarcea se va decide cultivarea viței de vie. Îl vizităm acum și noi, la final de tur! Ne primește chiar regele Carol Întâiul (în calitate de „bust”, la intrare)…

Sursă foto: Monumentalist