Încheiat: Călătorie prin porturile Belle Epoque: Brăila și Galați

Imediat ajunși în Brăila, „ancorăm” în port, acolo unde, în secolul al XX-lea, se stabilea prețul grâului pentru întreaga Europă de Est.

După ce luăm un prânz cu specific „dunărean”, ne continuăm plimbarea și vizităm singura geamie otomană din România care a ajuns a fi transformată în biserică ortodoxă. Tot acum, vizităm biserica ridicată de greci în 1863, care îmbină elemente antice grecești, bizantine, renascentiste și gotice.

Casa Petre Ștefănescu Goangă, Centrul Cultural Nicăpetre și Casa Memorială Panait Istrati

Cele două clădiri din Piața Poligon demonstrează importanța restaurării clădirilor-monument istoric. Odată ajunși în Grădina Publică – asemuită de scriitorul brăilean Panait Istrati cu grădinile suspendate ale Babilonului – vizităm un fost pavilion al parcului, transformat între timp în Muzeul Memorial Panait Istrati.

Continuăm plimbarea în zona rezidențială a burgheziei brăilene din perimetrul Pieței Traian și a Grădinii Publice. Noul val de clădiri ne poartă pe urmele istorice ale unui oraș multi-etnic și ne aduce față în față cu povești despre Terente și Tanti Elvira, dar și cu o multitudine de detalii arhitecturale precum capiteluri ionice, metope sau arce trilobate. Sună cunoscut? Dacă nu, nicio problemă! Le vom descoperi împreună, la timpul lor!

La finalul unei zile lungi și pline, înnoptăm în acest frumos port de pe malul Dunării.

Menționat oficial pentru prima dată în ziarul ,,Mercur” din 1840, Teatrul Maria Filotti continuă să își țină porțile deschise de peste 150 de ani. Astfel, ne începem călătoria de dimineață, intrând în lumea magică a teatrului, unde vom vizita clădirea ce aparținea, pe vremuri, de ansamblul hanului Rally, faimos pentru perioada anilor în care a fost ridicat.

Pornim spre Galați, următorul oraș dunărean. Vom descoperi orașul Galați, singurul port al Moldovei, luând la pas Strada Domnească și întorcându-ne în timp, în perioada anilor 1900,

Începem cu Palatul Administrativ, clădire proiectată de Ion Mincu, unde vom „descifra” fațada impunătoare a monumentului, pentru a înțelege astfel noul curent din arhitectura românească. Mai jos, spre Dunăre, ne intersectăm cu opera arhitectului Grigore Cerchez: Palatul Universității. Printre cele întâlnite pe traseu, nu trecem cu vederea nici Casa Robescu, nici Casa Lambrinidi. După aproximativ trei ore de mers, terminăm turul așa cum am și început, în Gara Fluvială, aruncând o ultimă privire în urmă, spre secolul XX, asupra Palatului Navigației.